Dacă ești precum noi toți, ai auzit de nenumărate ori încurajarea de “a nu renunța” de la cei din jurul tău.

Deși ideea poate fi motivantă și îți poate da putere în momentele dificile, este cu adevărat înțelept să nu renunți niciodată, indiferent de circumstanțe?

Un exemplu relevant al pericolului de a nu ști când să renunți îl reprezintă povestea dezastrului de pe Everest din 1996.

În mai 1996, două echipe de alpiniști, conduse de ghizii experimentați Rob Hall și Scott Fischer, au încercat să atingă vârful Everestului, ignorând semnalele clare de avertizare. În ciuda condițiilor meteorologice nefavorabile și a întârzierilor care au amânat ascensiunea, Hall și Fischer au decis să continue urcarea.

Un punct critic a fost decizia lor de a ignora “ora limită” stabilită pentru a se întoarce (ora 14:00), care era esențială pentru a evita coborârea pe întuneric și în condiții extreme. Aceasta este o măsură de precauție pentru a evita riscul de a fi prins pe munte pe timp de noapte sau în condiții meteorologice extreme, când vizibilitatea și temperaturile scad dramatic, iar riscurile de accidente și hipotermie cresc exponențial.

Rob Hall, cunoscut pentru precauția sa în astfel de situații, a făcut o excepție de la propriile reguli stricte, permițând unor clienți să continue ascensiunea chiar și după ora 14:00. Această decizie s-a bazat, în parte, pe presiunea psihologică și financiară de a asigura succesul clienților, care plătiseră sume considerabile pentru a-și realiza visul de a ajunge pe vârf.

Această decizie s-a dovedit fatală. Pe măsură ce vremea s-a înrăutățit dramatic, alpiniștii au fost prinși în mijlocul unei furtuni, fără oxigen suplimentar și epuizați. În loc să renunțe și să coboare, determinarea de a ajunge la vârf i-a costat viața pe Hall, Fischer și alți câțiva membri ai echipei.

Dacă finalul ar fi fost unul fericit, cei doi ghizi ar fi fost poate felicitați pentru persevența lor. Însă, acesta este paradoxul perseverenței: te poate motiva să continui în direcții care merită, dar te poate ține blocat și în situații dificile care nu mai justifică efortul.

Perseverența oarbă nu este întotdeauna o virtute – uneori, adevărata înțelepciune constă în a ști când să faci un pas înapoi. Secretul nu constă în a nu renunța niciodată, ci în a ști când să renunți.

Dar cum îți dai seama când e momentul să renunți?

Un mod de a afla este să te întrebi care este cel mai probabil rezultat pe termen lung. De exemplu, dacă pariezi pentru prima dată în viață și câștigi, cel mai înțelept lucru ar fi să te retragi și să te bucuri de succesul tău. Pe termen lung, șansele să rămâi pe profit în lumea pariurilor sunt extrem de mici. Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să renunți atunci când “jocul” în care ești implicat are o valoare așteptată negativă.

În general oamenii renunță prea târziu. Când cineva renunță la momentul potrivit, poate părea că a făcut-o prea devreme, pentru că va trece mult până să resimtă alegerea ca pe o decizie la limită.

Pentru a ști când este momentul să renunți, poți folosi un model mintal creat de faimosul antreprenor Astro Teller, cunoscut sub numele de modelul maimuței și al piedestalului.

Imaginează-ți că încerci să dresezi o maimuță să jongleze cu torțe aprinse în timp ce stă pe un piedestal dintr-un parc public. Oricine s-ar opri să vadă acest spectacol, nu-i așa?

Teller spune că ai nevoie de două lucruri ca să reușești acest lucru:

1. Să dresezi maimuța

2. Să construiești piedestalul

Ideea din spate este foarte simplă, să dresezi o maimuță este infinit mai greu decât să faci o construcție de lemn.

Acest model mintal a fost conceput cu scopul de a-ți aminti că nu are niciun rost să construiești piedestalul, înainte de a-ți da seama cum poți dresa maimuța. Altfel spus, trebuie să te ocupi întâi de partea grea a unei probleme.

Când faci ceva ce știi deja că poți face, nu afli dacă proiectul merită continuat. Știi deja cum să construiești piedestalul, dar știi oare cum să dresezi maimuța?

Poate vrei să renunți la jobul tău actual pentru că simți că nu mai are rost să rămâi. Demisia poate părea o eliberare temporară dar fără un plan solid, te poți trezi rapid în fața unor probleme financiare și de stres suplimentar.

Poate ai o idee de afacere și ești tentat să faci diverse investiții fără a știi cum îți poți implementa idea în mod concret.

Poate ai investit în echipament sportiv, un abonament la sală sau o aplicație de fitness, dar fără să faci schimbări reale în dieta ta zilnică sau să îți aloci timp regulat pentru exerciții, toate acestea rămân doar intenții.

Uneori, ne este greu să renunțăm pentru că am investit timp, bani și efort. Ne gândim că dacă ne-am ține de ideea inițială, am putea evita un impact negativ. Dar dacă rămâi blocat pe o cale care nu mai merită urmată, fie că este vorba despre o investiție pierzătoare sau o relație care nu funcționează, vei suferi mai mult pe termen lung.

Când cineva îți spune să renunți, poate că tu vezi ceva ce el nu vede. Dar când toată lumea insistă că ar trebui să renunți și tu refuzi, perseverența se poate transforma în nesăbuință.

Drumul spre fericire nu înseamnă să te ții orbește de ceea ce faci. Toată lumea și-a spus la un moment dat: “Dacă aș fi știut ce știu acum, aș fi făcut o altă alegere.”

În loc să rămâi blocat pe o cale care nu te mai servește, întreabă-te: „Dacă aș aborda această situație de la zero, aș proceda la fel?”

Fii pretențios cu privire la lucrurile pe care le continui. Întreabă-te dacă ele îți aduc fericire, succes sau împlinire. Renunță la lucrurile care te trag înapoi și care te îndepărtează de obiectivele tale.

Dacă te-ai confruntat vreodată cu o situație în care ai continuat să mergi pe o cale, deși știai că ar fi fost mai bine să renunți, lasă un comentariu cu “DA” mai jos. Să vedem câți dintre noi au trecut prin asta. 😄